Douăzeci și cinci de ani de fotografie
În 2001, a face poze însemna, pentru aproape oricine, o rolă de film, un drum la laborator și câteva zile de așteptare. Rezultatul venea într-un plic. Unele cadre ieșeau, altele nu, și nu aveai cum să știi dinainte. Astăzi aproape toți cei din jurul nostru au un aparat în buzunar și îl scot fără să stea pe gânduri. Drumul de la un moment la celălalt nu a fost neted și nu s-a încheiat așa cum se aștepta lumea.
Sfârșitul rolei
Aparatul digital nu a apărut în anii 2000. Un inginer de la Kodak, Steven Sasson, a construit primul prototip în 1975. Compania a încercat și ea digitalul: în 2005 vindea mai multe aparate digitale în Statele Unite decât oricare alt producător. Nu a fost de ajuns ca să țină locul filmului. Pe 19 ianuarie 2012, Kodak a cerut protecție la faliment, după 132 de ani de existență. Vânzările de aparate foto au atins vârful în 2010, cu peste 120 de milioane de bucăți livrate de membrii asociației japoneze CIPA. În același an a apărut iPhone 4, iar în octombrie a fost lansat Instagram. După aceea, cifrele au căzut. În 2023, producătorii au livrat 1,7 milioane de aparate compacte, cu obiectiv fix, față de aproape 109 milioane în 2010.
Pătratul
Instagram a apărut pe 6 octombrie 2010, doar pe iPhone, și primea fotografii pătrate, croite după lățimea ecranului de atunci. În prima zi s-au înscris circa 25.000 de oameni, iar în câteva luni erau un milion. În aprilie 2012, Facebook l-a cumpărat pentru aproximativ un miliard de dolari, la mai puțin de doi ani de la lansare. În septembrie 2025 aplicația număra peste trei miliarde de utilizatori lunari. Fotografia a încetat să mai fie ceva ce faci și pui într-un album. A devenit ceva ce trimiți, imediat, cuiva care nu e în aceeași cameră. Filtrele au făcut ca o ceașcă de cafea să arate a ceva, iar cadrul pătrat a ajuns un fel de limbaj comun. Rezultatul a fost o cantitate de imagini pe care nicio generație dinainte nu și-ar fi putut-o închipui, și o oboseală de a le privi pe toate.
Meseria în schimbare
Pe 30 mai 2013, ziarul Chicago Sun-Times i-a concediat pe toți cei 28 de fotografi angajați cu normă întreagă, printre ei John H. White, câștigător al premiului Pulitzer în 1982. Reporterii au primit instruire în „bazele fotografiei cu iPhone-ul”. Centrul Pew a numit momentul de referință pentru presa americană. Telefonul nu a fost singurul vinovat. Ziarele pierdeau în același timp publicitate și abonați. Conducerea spunea că vrea mai mult video, iar fotografiile urmau să le facă reporterii și colaboratorii externi. Pentru o meserie întreagă, mesajul era clar.
Aparate mai bune, tot mai puțini cumpărători
Chiar și în piața care se micșora, aparatele au continuat să se îmbunătățească. Pe 16 octombrie 2013, Sony a prezentat modelele a7 și a7R, primele aparate cu senzor full-frame și fără oglindă, mai mici decât orice reflex de la acel nivel. Nikon și Canon au venit în 2018, cu seriile Z și EOS R. Aparatele cu obiective interschimbabile s-au vândut totuși în jumătate din numărul din 2012: de la circa 20 de milioane la puțin peste 10 milioane în 2018. La ei au rămas cei care vor ceva ce telefonul încă nu dă: control, obiective lungi, o imagine făcută încet. Pentru ceilalți, telefonul a preluat și o parte din meșteșug, prin programe care combină mai multe cadre într-unul singur.
Filmul, care nu a murit
În 2018, Kodak a readus pe piață filmul Ektachrome, oprit cu câțiva ani înainte. Estimările pentru vânzările mondiale de film sunt aproximative: în jur de un miliard de role în 2002, circa 20 de milioane în 2016. De atunci, producători ca Ilford spuneau că vânzările cresc cu aproximativ cinci procente pe an. Printre cei care redescoperă filmul sunt mulți fotografi care au crescut cu digitalul. Motivul nu pare să fie nostalgia. Filmul te obligă să alegi. Ai treizeci și șase de cadre, nu ai un ecran pe care să verifici, și vezi rezultatul după zile. Pentru cineva obișnuit cu mii de poze pe telefon, asta e o experiență nouă.
O imagine fără aparat
În aprilie 2023, artistul german Boris Eldagsen a câștigat categoria Creative a concursului Sony World Photography Awards cu portretul alb-negru „Pseudomnesia: The Electrician”. Imaginea fusese generată cu un program de inteligență artificială. Eldagsen a refuzat premiul și a spus că a participat ca să testeze dacă organizatorii sunt pregătiți pentru asemenea imagini. Organizatorii au declarat că el le confirmase înainte de anunț „co-crearea” cu AI, iar juriul a știut. Imaginea a fost retrasă din expoziție. Dezbaterea nu s-a încheiat. Întrebarea nu mai este dacă o fotografie e retușată sau nu, cum se întreba lumea pe vremea Photoshop-ului, ci dacă mai e fotografie ceva ce nu a stat vreodată în fața unui aparat.
Ce rămâne
Tehnica s-a schimbat de trei ori în douăzeci și cinci de ani: de la film la digital, de la aparat la telefon, de la fotografiat la generat. Mai puțin s-a schimbat motivul pentru care cineva ridică aparatul: ca să arate ce a văzut și să fie crezut.
Surse și referințe
Transparență editorială
La documentarea și redactarea acestui articol am folosit instrumente de inteligență artificială ca asistent.
Comentarii & Opinii
0Trebuie să fii autentificat pentru a participa la conversație.
Autentificare